... ... Caracterul omului | Zambetul tau zilnic - traiestezambind.ro

Caracterul omului

girlÎntr-un oraș la fel de mare ca al nostru, la fel de aglomerat, și torid, si enervant, în care viața își cere mult prea agasant prețul de nervi și de oboseală de la oameni, trăia o tânără.

Plecase de acasă la studii și rămăsese în acest oraș, acaparată de el, îndrăgostită de el. Dar, la un moment dat, orașul a cerut sș de la ea prețul, ca și de la toți ceilalți locuitori ai lui.Nota de plată era cam mare și tânăra simțea că nu mai e în stare să facă față orașului.

Viața începu să i se pară din ce în ce mai grea, mai insuportabilă, mai fără sens. Nu mai știa cum să iasă din marasmul fiecărei zile. Simțea că dacă este prea moale, va fi călcată în picioare și nimănui nu îi va păsa de ea. Dacă se va pietrifica, va deveni prea dură, va pierde orice sentiment uman și se va transforma în ceva/cineva ce îi displăcea total.

Neștiind cum să trateze viața și ce atitudine să mai adopte în fața ei, epuizată, își luă un concediu și plecă acasă la părinți. Aici regăsi aceeași bucurie a vieții pe care ea nu o mai avea din studenție, aceeași siguranță de sine a oamenilor. Uimită de performanțele acestor “provinciali”, își descărcă sufletul în fața părinților și recunoscu faptul că ea nu mai face față vieții. Ceru un sfat.

Gândindu-se puțin, tatăl tinerei o invită la el la restaurant, unde era bucătar, a doua zi. Tânăra nu ripostă, gândindu-se că nu ar strica să ia masa în oraș cu tata.

Ajunsă la restaurant, pe la orele pranzului, fu invitată în bucătaria imensa a restaurantului. Tatăl tinerei trebăluia de zor printre zecile de oale, tigăi, vase în care se pregătea masa de prânz. Fără multe explicații, îi puse în fața tinerei un ou, un morcov și câteva boabe de cafea. Îi ceru să le pună pe fiecare la fiert în câte un vas cu apă.

Mirată și puțin intrigată de această cerere a tatălui, tânăra se execută imediat. Simțea ca undeva în spatele acestui mic exercițiu de bucătărie, trebuie să fie o lecție. După ce își îndeplini sarcina, scoase ingredientele fierte pe câte o farfurie.

– Uite de ce te-am chemat aici, spuse tatăl zâmbind puțin rușinat. Stiu că nu te așteptai să te pun la muncă. Vreau să îți răspund la întrebarile pe care și le-ai pus în ultimile luni. Știu ce te frământă. Răspunsurile nu sunt atât de grele și savante cum ai crede. Viața se explică pe sine în situații minore de zi cu zi. Venim în contact cu ea și suntem influentați de ea, așa cum apa a influențat și schimbat fiecare ingredient. Oamenii sunt de trei feluri:

– cei care se aseamănă cu oul: par foarte delicați si fragili, dar de îndată ce dau de greutățile vieții, devin duri și tari.

– cei care se aseamănă cu morcovul: par foarte tari, rezistenți, dar în contact cu viața, se înmoaie și își pierd din rezistența principiilor.

– și cei care se aseamănă boabelor de cafea: lăsați în afara vietți (apei) nu sunt nici tari, nici moi. Dar de fiecare dată când intră în contact cu viața, nu se lasă influențați de ea, ci ei sunt cei care schimbă și influențează împrejurarile prin care trec. Nu se lasă nici înmuiați, nici durizați de viață, ci ajung să își schimbe viața, nu lasă ca viața să îi schimbe pe ei.

Ti-a placut? Distribuie-l!
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestShare on LinkedInShare on Tumblr

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *