Ce pierdem in goana noastra ?

Staţia metro L’ENFANT PLAZA din Washington DC, într-o zi friguroasa, pe 12 ianuarie 2007 .

Un om cu o vioară a cântat şase piese de Bach, timp de 45 de minute. In timpul acesta, aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie, majoritatea în drum spre serviciu. După vreo trei minute, un om între două vârste l-a observat şi s-a oprit să-l asculte pentru câteva secunde, apoi a grăbit pasul, mânat probabil de programul său strict.

4 minute mai târziu: Violonistul a primit primul său dolar, o femeie i l-a aruncat în pălărie, fără să se oprească.

6 minute: Un tânăr se reazemă de perete ca să-l asculte, după care se uită la ceas şi pleacă în trap uşor spre peron.

10 minute: Un copil de 3 ani se opreşte în faţa muzicianului, dar maică-sa îl trage grăbită de hăinuţă. Copilul se mai opreşte odată să-l privească pe violonist, dar maică-sa îl împinge nervoasă înainte, aşa că cei doi se mişcă, el întorcând capul din când în când. Lucrul acesta se repetă cu mai mulţi copii, iar părinţii îi împing de la spate, grăbiţi să ajungă la treburile lor.

45 minute: Muzicantul a cântat în continuare. Numai şase oameni s-au oprit să-l asculte pentru câteva momente. Circa 20 au aruncat nişte bani. Omul a colectat în total $32.

Dupa o ora: El a terminat de cântat şi s-a lăsat tăcerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat… Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat câteva din cele mai dificile piese scrise vreodata, pe o vioara estimată la $3,5 milioane. Cu câteva zile înainte, umpluse o sala de concerte din Boston.

Valoarea medie a biletelor $100.

Povestea este adevărată. Concertul din staţia de mertro, a fost organizat de către Washington Post, ca un experiment social asupra percepţiei, gustului şi priorităţilor oamenilor.

Problemele care s-au pus:

*Intr-un loc public, la o oră nepotrivită, suntem în stare să percepem frumuseţea?

*Ne oprim s-o admirăm?

*Putem, oare, să recunoaştem talentul într-un context neaşteptat?

O concluzie posibila în urma acestui experiment, ar fi aceasta:

Dacă nu avem câteva momente să-l ascultăm pe unul dintre cei mai buni solişti ai lumii cântând cea mai bună muzică scrisă vreodată pe unul din cele mai bune instrumente făcute vreodată, oare, de cât de multe alte lucruri, minunate, ne lipsim în existenţa noastră?

Ti-a placut? Distribuie-l!
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestShare on LinkedInShare on Tumblr

Un comentariu la „Ce pierdem in goana noastra ?

  • 17 mai 2012 la 1:47 pm
    Permalink

    Deci „Lucrul mi-a ruinat viata” este foarte adevarat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste mai multe:
Diferenta dintre zi si noapte

Un mare înţelept şi-a întrebat discipolii cum pot deosebi momentul în care noaptea s-a sfârşit de ziua care a început.

Închide