Ce s-ar intampla daca as fi eu cu adevarat?

Cum să fac să fiu eu însumi?

De ce să nu îndrăznesc să fiu eu ?

Să  spun ce vreau, să lupt pentru ceea ce îmi doresc chiar dacă restul lumii se împotrivește, să îmi acord dreptul de a fi fericit, să îndrăznesc să spun “nu știu”, să nu îmi fie teamă de viitor, să mă simt împăcata cu mine însumi, să cer ajutor fără să mă simt inferiora, să fiu capabila să dau dovadă de umor față de mine însami și să mă accept așa cum sunt fără a renunța însă la ideea de a mă schimba mâine.

Cu toții am auzit că este indicat să te apreciezi corect, să ai o stimă de sine stabilă, problema apare însă în momentul în care acest echilibru este zdruncinat de anumite situații sau evenimente din viața personala pe care nu le evaluam într-un  mod corect și trecem în extreme având o reacție total nepotrivită față de acestea.  Stima de sine este la fel de firească pentru noi oamenii la fel cum este de exemplu somnul. Ea ne ajută în permanență să ne adaptăm la mediu și la schimbările care se petrec în jurul nostru.  Când spunem stimă de sine ne referim la părerea pe care eu o am despre mine, la modul cum mă simt față de această părere și nu încele din urmă la ce fac cu viața mea având această părere.

Specialiștii ne spun că este normal ca într-o zi să simți că te iubești și în alta că nu, acest fapt datorându-se deopotrivă reușitelor și eșecurilor noastre.

De cele mai multe ori noi suntem cei care prin modul de a ne raporta la mediu sau la ceilalți ne sabotam succesele sau încercăm să ne mascăm înfrângerile focalizându-ne pe ceea ce nu merge în loc să avem o perspectivă globala asupra situației în sine. De asemenea tindem fie să ne judecăm după criterii mult mai aspre decât cele utilizate față de ceilalți, fie să ne comparăm cu cei din jurul nostru, însă nu pentru a învăța ci pentru a ne devaloriza.

Ne concentrăm prea mult pe ceea ce ar putea ceilalți să creadă despre noi, despre viața noastră și deși uneori îi întrebăm, nu ascultăm cu adevărat răspunsurile pe care le primim, ci preferăm să ne răspundem singuri reușind astfel să nu evoluăm deloca tât din punct de vedere al dezvoltării personale câtși al relațiilor din viața noastră.

Ne prefacem că suntem puternici, că suntem indiferenți și ne ascundem în umbra unui personaj social perfect, creat pentru a servi drept paravan între sinele nostrum cel adevărat și ceilalți. Însă aici te întreb: Ce s-ar întâmpla dacă ai fi tucel adevărat? Care ar fi cel mai rău scenariu care s-ar putea petrece? Ia-ți două secunde și meditează asupraa cestui lucru.

Ne creăm o viață perfectă mai ales în ochii celorlalți însă sufletul nostru tânjește după lucruri diferite pe care ne ferim să le arătăm pentru că am putea fi judecați aspru. Preferăm să ne închidem în noi și să purtam o mască atît de perfectă. De ce?  Pentru că noi trebuie să fim cei mai buni, pentru că nu ne mai mulțumim cu un statut mediu, pentru că vrem mai mult și nu ar fi acest fapt ceva rău în sine, el devine negativ în momentul în care nu mai știm să ne oprim, să ne ascultăm pe noi înșine și să ne hrănim sufletul; dar cel mai important  e că nu ne acceptăm așa  cum suntem. Cred că acesta este unul dintre lucrurile cel mai greu de realizat, să te accepți pe tine însuți. Și cum ai putea să te accepți așa cum ești dacă te simți inferior  celorlalți sau poate  chiar ești inferior, însă acest lucru este deosebit de greu de recunoscut. Faptul că accepți și recunoști că într-un anumit domeniu ești mai puțin informat reprezintă primul pas in dezvoltarea ta și astfel poți începe acțiunea necesară pentru a te dezvolta în direcția respectivă.

Îndrăzniți să fiți voi cei adevărați, recunoașteți că nu sunteți perfecți, dar că în ciuda acestui fapt vă străduiți să fiți cea mai bună variantă a voastră în fiecare zi și acceptați-vă așa cum sunteți pentru că în acest moment sunteți perfecți și frumoși exact așa cum sunteți. Acceptându-vă așa cum sunteți este primul pas pentru ca cei din jurul vostru să vă accepte la  rândul lor și să vă bucurați unii de ceilalți.

O săptămână minunată!

Teo

Articol scris de Caloianu Adina

Ti-a placut? Distribuie-l!
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestShare on LinkedInShare on Tumblr

3 comentarii la „Ce s-ar intampla daca as fi eu cu adevarat?

  • 20 septembrie 2012 la 10:57 pm
    Permalink

    deca scrieam eu acest articol nu as fi gasit cuvintele potrivite…asta sunt eu si poate multi altii se regasesc in acest articol.

  • 21 septembrie 2012 la 1:38 pm
    Permalink

    Articol al caror cuvinte te arunca undeva in adancul gandurilor respnse si care te face sa vrei sa te accepti tu pe tine, inainte sa te accepte ceilalti.
    In ceea ce priveste stima de sine, cum sa o recunoastem si sa o pastram la un nivel favorab, recomand cartea „Imperfeti, liberi si fericiti. Practici ale stimei de sine” de Cristophe Andre

  • 7 februarie 2013 la 4:19 pm
    Permalink

    foarte frumos si puternic stimulent motivational articloul! felicitari,Adi si la cat mai multe articole de acest gen!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste mai multe:
Trasaturi de caracter care ne fac fericiti

 Caracterul fiecarei persoane are un cuvant greu de spus in fericirea acesteia. Modul in care gandim, atitudinea sau conceptiile despre

Închide