Ceva frumos ramane…

Stim deja fiecare din noi ca lacrimile nu lasa pete si ca timpul se ocupa de toate daca nu ne ocupam noi. Fiecare viata care creste din cate doi din noi, oamenii, paleste la un moment dat. Dar mai stim si ca ceva frumos ramane…

Traim poate in cel mai frumos loc din univers, intre stele si praf, intre tot ce e in jurul nostru. Dar, cum mai spunea cineva, suntem niste calatori, in trecere si … iubirea pe care o dam e tot ceea ce avem de indurat. Si – in cazul asta – nu merita oare sa ne simtim privilegiati? Nu e oare prea trist ca ne cramponam de tot ce e rau si trist si mizer?

E clar ca pastram in noi ceea ce au lasat cei care vin si pleaca in vietile noastre. Dar asta ne face oameni si asta e ce ne face sa fim noi, cei de acum.

Si te intrebi cum reusesti sa mergi inainte cand ai pierdut ce ai pierdut. Dar acum uita-te in tine – nu cumva a ramas ceva frumos inauntru? A ramas privilegiul de a fi cunoscut acel om frumos care a plecat si avantajul de a fi cel care merge inainte. Multi oameni sunt jos ca rezultat al experientelor lor, al ego-ului ranit, tradat si traiesc cu emotiile ciuruite. Doar pentru ca se invinovatesc pe ei insisi sau soarta pentru situatia in care se afla.

Viata e un privilegiu, nu un drept. Adica nu ni se cuvine sa ne luam asa la harta cu ea cum pare-se ca facem zi de zi. Nimeni nu ne-a promis fericirea. Si nimeni nu ne-a promis ca trebuie sa avem tot ceea ce ne dorim.

Stiam insa cu totii ca e in mainile fiecaruia din noi si ca lucrurile nu se intampla intamplator. Stiam ca suntem imperfecti si ca suntem programati sa supravietuim. Pentru asta suntem programati. Dar, fiind o rasa super-inteligenta, ne dorim sa traim. Si sa traim frumos.

Dar cum sa faci asta cand viata ta pare un adevarat dezastru? Te-a lasat sotia, esti in datorii pana peste cap, viata ta sociala e un haos si nu gasesti niciun motiv de bucurie?

Unde e rotita ruginita? Cum s-o gasesti si ce sa-i faci? Nu e nimic de gasit. Putem sa constientizam sau nu ca ceea ce ni se intampla aici si acum e viata. Asa e ea. Faptul ca tu citesti acum acest articol si pe urma vei zambi cuiva. Sau ca cineva e departe de tine. Sau ca urmeaza sa pierzi pe cineva drag. Atata timp cat e cu emotii, cat mai vibreaza ceva in noi si mai putem sa radem sau sa zambim desi abia ce-am plans, inseamna ca traim.

Daca te simti un privilegiat, incepe sa te comporti ca unul!

Nu, nu e o viata grea si nu, creditul tau, divortul prin care treci, despartirea sfasietoare prin care tocmai ai trecut, relatia nefunctionala pe care o ai de-atata timp, boala cu care ai fost diagnosticat nu sunt cele mai teribile lucruri care ti se pot intampla. Mai teribil decat asta e sa incetezi sa te bucuri. Sa stai in asteptare si sa-ti refuzi zambetul cuiva drag, sau un moment de emotie, cel de acum, de mai-inainte sau cel care urmeaza…

Articol scris de Sergiu Tamas.

Ti-a placut? Distribuie-l!
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestShare on LinkedInShare on Tumblr

3 comentarii la „Ceva frumos ramane…

  • 20 septembrie 2012 la 7:09 pm
    Permalink

    impresionant!!

  • 15 octombrie 2012 la 3:28 pm
    Permalink

    ABSOLUT SUPERB….FELICITARI….CRED CA ESTI O PERSOANA SPECIALA

  • 22 ianuarie 2013 la 10:47 pm
    Permalink

    Frumoase ganduri…nu au cum sa porneasca decat de la ” a beautiful mind”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste mai multe:
Despre daruri

„Nu daţi decât puţin, când daţi din ce‑i al vostru. Numai dând din voi înşivă, daţi cu adevărat. Pentru că,

Închide