Darul cel mai pretios

Cândva, pe o margine de lume, într-un sat indepărtat trăia un suflet de artist, talentat şi înţelept. Maestrul adora copiii şi îi plăcea să-i răsfeţe cu încântătoare daruri: lucruşoare mici, născute dintr-o mare pasiune, foarte frumoase, dar… fragile! Oricât de mult se străduiau bieţii prichindei să fie grijulii cu noile jucării, fermecătoarele daruri se spărgeau zgomotos, transformandu-se în cioburi. Micuţii disperaţi plângeau cu amărăciune. Iar peste ceva timp, bătrânul înţelept le oferea alte daruri minunate: ameţitor de frumoase, dar… şi mai fragile!

Intr-o zi părinţii copiilor, copleşiti de drama picilor, au bătut la uşa bătrânului:
-Maestre, eşti atât de înţelept! Ştim că le doreşti copiilor noştri numai bine! Dar de ce le faci astfel de cadouri? Sunt încântătoare, dar atât de fragile!

Bătrânul înţelept le răspunse zâmbind:
-Vor trece doar câţiva ani şi cineva le va oferi…Inima Sa. Din bucuria de a primi aceste lucruri mici – frumoase, dar fragile şi tristeţea de a le pierde într-o clipă, vor învăţa să fie măcar un pic mai grijulii cu acel dar de nepreţuit…

Ti-a placut? Distribuie-l!
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Pin on Pinterest
Pinterest
Share on LinkedIn
Linkedin
Share on Tumblr
Tumblr

2 thoughts on “Darul cel mai pretios

  • at
    Permalink

    Cata intelepciune !Dar daca copii ar pricepe ca aceasta intelepciune vine prin educatia pe care parintii si bunicii le-o ofera gratuit si cu toata dragostea ar fi castigati si ar evita multe lacrimi .

  • at
    Permalink

    Multumesc petru ca existati. In clipele neclare totul devine inteles.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Citeste mai multe:
Fluturele albastru

A fost odată un văduv care locuia împreună cu cele 2 fete ale sale care erau foarte curioase şi inteligente.

Close