Intre zambete si tipete

Îmi place mult să citesc cărți cu și despre ei. Adevărul este că dacă nu ar fi atât de drăgălași și de frumoși, nimeni nu s-ar mai obosi să-i facă. Ați ghicit. Este vorba despre copii. Și despre granița între zâmbet și țipăt. Atât de fragilă la copii încât uneori ai senzația că nici nu există.

Cei care citesc acest articol și sunt părinți știu despre ce vorbesc. J

Uneori zilele decurg așa:

–       Mami, te rog lapte…

–       Mami, fac pipi…

–       Mami, mi-e foame…

–       Mami, mă doare burtica…

–       Mami, aprinde-mi lumina…

–       Mami, mai avem iaurt?

–       Mami, vreau să colorez…

–       Mami, pot să stau aici cu tine?

–       Mami, vreau cereale cu lapte, te rog….

–       Mami, uite ce frumos e afară. Nu mergem în parc???….

Între ele, intervin mici accidente, de unde apar și țipete și lacrimi. În secunda următoare se întâmplă ceva amuzant, de unde apar imediat zâmbetele. Secvențele se succed ca într-o tragi-comedie. Și tu, ca părinte, nu știi dacă să te apuci cu mâinile de cap, să țipi și tu, sau să zâmbești cald și calm, dacă mai poți….

Și, evident, lista poate fi completată cu situații asemănătoare. Din fericire pentru copii, părinții responsabili și-au asumat un rol 24 din 24. Când ești părinte nicio solicitare nu poate fi ocolită, pentru că la fel ca Micul Prinț, inspirat tot dintr-o realitate a copilăriei, copilul va insista până va obține, într-un fel sau altul, ce vrea.

Ce faci tu? Căci aici intervine dilema. De fugit nu ai cum. Doar dacă lași copilul, mereu, pe mâinile altcuiva. Dar atunci de ce l-ai mai făcut? Și s-ar putea ca la un moment dat să te trezești că nici nu te mai recunoaște de mama sau tata….ceea ce este de evitat. Ei, poate nu trebuie chiar să-l lași tot timpul, dar trebuie să ai și momentele pentru tine. Mici pauze de la țipete, dar umplute cu zâmbete și timp de calitate. Pentru sufletul tău. Scurtele pauze fără copii sunt benefice atât pentru ei, cât și pentru părinți, pentru reîncărcarea bateriilor. Toți părinții sunt de acord că inevitabil ne lovim de oboseală, rutină, situații care ne fac să ne simțim mai puțin confortabil și chiar ne îndepărtează unul de altul. Și nimeni nu-și dorește asta.

Pe mine mă inspiră mult filmele cu copii, unde toată lumea e fericită, toată lumea zâmbește, unde nu prea regăsim realitatea de care ne lovim în fiecare zi… și ele sunt utile, de multe ori, și sunt potrivite pentru a ne scoate puțin din starea de ușoară deprimare, dacă ea există. Mă întreb de multe ori cum Dumnezeu pot să reziste cei care au mai mult de trei-patru copii, când de multe ori și unul este mai mult decât suficient, mai ales dacă e ca un titirez și e mereu argintul viu prin casă? Cred că un indiciu îl găsim în naturalețea cu care răspund provocărilor, refuzul de a se lăsa pradă problemelor, starea de optimism, eternul zâmbet care ne scoate din cele mai mari încurcături în majoritatea cazurilor. Da, e bine să mai evadezi din când în când, dar dacă nu ai unde sau nu ai cum, e mai simplu să evadezi în lumea copilăriei, acolo unde zâmbetele predomină, sunt sincere și inocente și unde te poți cel mai ușor reculege.

Și atâta timp cât ți-ai dorit copiii, i-ai făcut din dragoste, sunt motivația ta principala și ce iubești mai mult pe lume, atunci totul va părea mult mai simplu și mai ușor. În joacă totul e mai ușor.

De câte ori îți iei copilul în brațe? De câte ori îi spui copilului tău “Te iubesc“? Corect. Unii oameni se eschivează, se feresc să spună TE IUBESC, motivând că îți arată, prin tot ce fac. Ei bine, unii dintre noi ne dorim să auzim, nu numai să vedem. Poate avem auzul mai bine dezvoltat decât văzul J.

Iubirea, afecțiunea sinceră, jocul și zâmbetul rezolvă mai mereu problemele și cele mai spinoase. Cea mai simplă combinație, cel mai ușor de folosit, cea mai la îndemână, gratuită și care aduce atâtea beneficii…..Vă încurajez să o aplicați. Și vă rog să-mi spuneți ce rezultate ați avut. Succes!

Articol scris de Neagu Corina.

Alte aticole minunate gasiti pe urmatorul blog : http://corinaneagu.blogspot.ro/

Ti-a placut? Distribuie-l!
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestShare on LinkedInShare on Tumblr

Un comentariu la „Intre zambete si tipete

  • 7 ianuarie 2013 la 10:10 am
    Permalink

    Apropo de intrebare pe care ti_ai pus_o ,ce fac cei cu mai multi copii,afla ca o duc mai bine decat cei care au numai unul .Iti impartasesc o intamplare petrecuta intr_un parc de distractii,unde o invatatoare impreuna cu elevi ei a fost in vizita. Este de fapt concluzia,supraveghetorul parcului ii multumeste ,spune ce copii respectuosi sunt in clasa ei ,in afara de cel care n+a respectea nici o regula .Acela este al meu de acasa si din fericire am numai unul /oare e o fericire

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste mai multe:
Accepti provocarea ?

În momentul în care încep sa scriu ceva, fie si cel mai scurt text, mă gândesc la persoanele din jurul

Închide