Oameni…

Uneori, sunt atât de prinsă în gânduri, încât nici măcar nu-i observ, deşi sunt peste tot. Sunt rare momentele care mă găsesc singură undeva, şi nici atunci nu-s complet convinsă că nu mai e cineva acolo. Unii trec aproape neobservaţi pe lângă mine, dar din când în când, îmi îndrept întâmplător privirea spre ei. Când am o zi proastă şi primesc un zâmbet, mi-e imposibil să nu-l înapoiez, la rândul meu. Câteodată îmi place să mă uit la ei şi să-mi imaginez ce se ascunde sub înfăţişarea lor. Ce vieţi au, cât de fericiţi sunt sau, dimpotrivă, ce-i supără.

Apoi mai sunt cei pe care îi cunosc, mai mult sau mai puţin. Unii mă sufocă… mereu duc lipsă de aer în prezenţa lor. Nu-mi place să-i am prin preajmă. La fel ca cei care mă obosesc prin simplul lor fel de-a se comporta. Există oameni de care nu mă pot apropia, parcă ar fi zeci de bariere între noi. Multi sunt extrem de prietenoşi. Atât de extrem, încât le miroşi de la o poştă falsitatea. Pe unii îi simt mult inferiori mie, cel mai des pentru că sunt goi pe dinăuntru. Pe alţii îi tolerez doar pentru că aşa trebuie. Sau ca să mă simt… om.

Dar există şi oamenii ăia care atunci când au intrat în viaţa mea, au facut-o cu pasul greu şi apăsat. Şi chiar dacă unii au plecat, urmele încă sunt acolo. Sunt oamenii de care îmi amintesc cu drag atunci când trec printr-un anumit loc, sau când aud o melodie, ori când râd singură pe stradă. Oameni pe care îi port în suflet la orice oră. La toate orele. Dacă m-ai întreba de ce… ţi-aş înşira liste întregi de motive şi ai fi surprins cât de importante îmi par lucruri pe care tu nici nu le-ai observa. Dar nimic din toate astea n-ar conta dacă n-aş simti de la prima privire că omul respectiv e unul pe care o să-l iubesc. De obicei simt de la început, chiar dacă n-am vreo explicaţie clară.

Nu e atât de uşor să iubeşti oamenii. Mai ales pentru că, dorind să-i cunoşti mai bine, vei descoperi multe lucruri urâte. Cele mai multe, dureroase. Dar imperfecţiunile îşi au frumuseţea lor. Şi chiar dacă azi îţi spui că n-ai putea să iubeşti niciodată o persoană care ştie atât de puţin să fie…om, s-ar putea, pe viitor, să ai surprize. Să simţi doar pentru că… aşa îţi spune inima.

Nu-i putem iubi pe toţi, dar cred că putem găsi în fiecare ceva. Ceva frumos, care să ne ajute să-i tolerăm, măcar. Încercăm?

Articol preluat de pe blogul Andrei

http://www.andradiana.com/oameni/

Ti-a placut? Distribuie-l!
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestShare on LinkedInShare on Tumblr

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste mai multe:
Adevăratul spirit al Crăciunului

“Eram în Ajunul Crăciunului, la ultimele cumpărături - ce-i drept, cam întârziate! - şi ajunsesem în cele din urmă şi

Închide