Povestea sperantei

A fost odată un om numit Hristoforus. Omul acesta era foarte bătrân. Încă din copilărie nutrea o dorinţă arzătoare să-l întâlnească pe Dumnezeu şi iată, că într-o seară Dumnezeu i-a spus: – Hristofor, te aştept mâine înainte de asfinţit de cealaltă parte a văii, pe culmea muntelui. Omul nostru a pornit la drum cu noaptea în cap, ca să ajungă la timp, la întâlnire. A străbătut pădurea de brazi, cea de arţari, cea de stejari falnici.

Soarele se ridica de amiază, când Hristofor a ajuns în fundul văii. Acolo a văzut un căruţaş, care asuda şi gâfâia, tot îndemnându-şi caii şi împingând căruţa. L-a strigat pe Hristoforus: – Hei, om bun, dă-mi rogu-te o mână de ajutor, nu pot să-mi scot căruţa din râu… După multe ore, au reuşit s-o urneacă.

Lui Hristoforus nu-i mai rămăsese decât un ceas, ca să ajungă la întâlnire. A luat-o la fugă şi a fugit, cât îl ţineau picioarele, urcând muntele. Când, la capătul puterilor, a ajuns pe culme, soarele asfinţise de mai bine de zece minute… Hristoforus a căzut în genunchi şi a început să plângă amar:” Aşadar, n-avea să-L mai vadă, pe Dumnezeu înaite de moarte.” Trist şi abătut a făcut cale întoarsă.

Ajungănd la râul, unde îl ajutase pe căruţaş, iată, că-l cheamă un copil. – Hei, om bun, vrei să mă iei pe umăr şi să mă treci apa? Sunt mic şi nu ştiu să înot. M-aş putea îneca, dacă nu mă ajuţi! Fără să spună un cuvănt, Hristoforus l-a urcat pe umeri şi a intrat în apă. În mijlocul vadului copilul devenise foarte greu şi apele porniseră a se umfla. Cu ultimile puteri, Hristoforus ajunge la mal. Atunci copilul i-a spus: – Eu sunt Hristos, fiul căruţaşului, pe care l-ai ajutat… Căruţaşul! Aşadar Dumnezeu ajunsese înaintea lui la întâlnire… luase chipul unui căruţaş…

Povestea arată că: nimic nu este ceea ce pare, speranţa moare ultima, strădania este totdeauna răsplătită, există iubire adevărată.

Spunem povestea: cuiva gata să abandoneze un proiect celui ce îşi pierde speranţa omului care nu crede în propriile forţe aceluia ce nu vede că are o mare oportunitate…. spune si tu povestea mai departe….

Ti-a placut? Distribuie-l!
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestShare on LinkedInShare on Tumblr

Un comentariu la „Povestea sperantei

  • 13 decembrie 2012 la 9:17 am
    Permalink

    incurajatoare istorioara merita citita si a reflecta asupra ei
    Dorin Ciupuliga

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste mai multe:
Cel mai optimist blog

Site-ul www.traiestezambind.ro a luat premiul special la categoria “Cel mai optimist blog” in cadrul galei RoBlogFest. Pe aceasta cale vrem

Închide