Schimbarea

Imaginează-ți că ți-ai trăit viața într-o vale, într-o casă frumoasă într-un sat înconjurat de munți. Toată viața ți-ai trăit-o între acei munți, înconjurat de aceiași oameni. Ajungi la un punct în viață când poți să prezici cu destul de mare precizie când vecinul tău va ieși să-și plimbe câinii, același moment în care clopotele bisericii vor începe să bată. Nimic nou nu pare să se întâmple. Într-o după-amiază târziu, vezi un om coborând aleea ce duce în centrul satului, pe lângă casa ta…

Curios, vrei să știi ce e cu acel om. Când se apropie suficient observi că nu e bătrân, doar i-a crescut barba și că acel toiag e un băț care îl ajută să se sprijine când merge. Îl inviți pe acest om obosit după atâta drum să bea un pahar de apă pe prispa casei tale…

Astfel afli că după acei munți, nu numai că se vede până departe, dar există multe sate și orașe și oameni care vorbesc tot felul de limbi și au tot felul de obiceiuri care par atât de neobișnuite pentru tine. Ceva te îndeamnă să vrei să vezi toate acele lucruri…

Îl inviți pe acel om să se odihnească la tine peste noapte iar dimineață, după ce pleacă, îți juri că vei vizita ținuturile de după munți…

Nu mai stai pe gânduri. Îți iei un rucsac cu câteva lucruri în spate și pleci…

Pe când treci de gardul ce împrejmuiește curtea casei tale te uiți înapoi la toate acele locuri familiare, la gardul pe care l-ai vopsit împreună cu tatăl tău și la fiecare colț de grădină ce stă precum o santinelă a memoriei întregii tale vieți…

Odată ce părăsești câmpul verde de lângă casă și te aventurezi în pădure, începi să urci și înțelegi, la nivel intelectual, că faci progrese spre experiențe noi. La jumătatea drumului începe să fie greu și să plouă și nu mai ești atât de sigur că ai făcut alegerea cea mai înțeleaptă…

Recunoști pericolele care te pândesc, ești ud și ți-e frig și înțelegi că ești foarte singur. De unde ai venit era un loc sigur, familiar și confortabil.

Atunci când experimentezi schimbarea este ca și atunci când părăsești locurile familiare pentru ceva necunoscut.

Viitorul nu are sentimente deoarece încă nu l-am experimentat. Trecutul are această componentă.
Viitorul are doar simțul aventurii pe care l-am experimentat la început, dar acesta se pierde curând din cauza stărilor corporale și a amintirilor din trecut.
Sinelui nostru i se face dor de casă și vrea ceea ce poate prezice și pe ce se poate baza (depinde) în următorul moment.

Credem că luăm decizia corectă deooarece ”simțim” că e decizia bună în acest moment.

Astfel, rezistăm schimbării și re-alegem în mod constant familiarul.

Schimbările mari se fac cu pași mici.

Ti-a placut? Distribuie-l!
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestShare on LinkedInShare on Tumblr

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste mai multe:
Anotimpurile vietii

A fost odată un om ce avea patru fii. El voia că băieţii lui să înveţe să nu mai judece

Închide