Noi ne construim propria viaţă…

houseUn tâmplar ajuns la vârsta a treia, dorea să se pensioneze. Îi aduse asta la cunoştinţă patronului său, care era proprietarul unei firme de construcţii. Îi spuse acestuia despre intentia lui de a părăsi munca pe care o făcuse mulţi ani la rând, muncă care îi asigurase un trai destul de confortabil, lui cât şi familiei lui. În sinea lui ştia că îi va fi mai greu fără salariu permanent, dar vroia să se bucure în linişte, de ultimii ani din viaţă, alături de familia lui. Spera totodată că se va descurca cu ce a economisit de-a lungul anilor.

Patronului îi păru tare rău că unul dintre cei mai buni angajaţi ai lui, se hotărâse să-l părăsească, şi îl rugă să-şi mai amâne puţin decizia şi ca o ultimă favoare să mai construiască o ultimă casă. Tâmplarul a fost de acord, dar se vedea cu uşurinţă că inima şi mintea era de altă părere. Îşi pierduse entuziasmul şi dăruirea cu care lucrase până atunci, iar casa o demonstra din plin, prin calitatea foarte slabă a lucrării, făcuta în mare parte de mântuială şi în mare grabă. Era un mod tare neplăcut şi ruşinos de a-şi termina cariera.

Când casa fusese terminată, tâmplarul îl chemă pe patronul său, să îi arate casa, şi să-i predea acestuia cheile casei. Însă patronul , emoţionat, îi spuse că această casă i-o dăruieşte lui, că este cadoul său de pensionare, către tâmplarul nostru.

Ce şoc, ce ruşine, dacă ar fi ştiut de la început că această casă îi este destinată lui, ar fi construit-o cu totul altfel. Acum era nevoit să trăiască în casa pe care singur şi-o făcuse, fără să o facă cum se putea mai bine.

Aşa se întâmplă şi cu noi, din păcate. Ne fundamentăm viaţa distraşi de tot felul de evenimente minore, reacţionând mai mult decât acţionând, fără să dam tot ce este mai bun în noi. Iar cele mai importante momente din viaţă, trec pe lângă noi fără să depunem tot efortul de care suntem în stare. Apoi privim şocaţi şi dezamăgiţi la situaţia pe care noi înşine am creat-o, şi constatăm cu amărăciune că va trebui sa ne continuam viaţa pe care noi înşine ne-am construit-o.

Ti-a placut? Distribuie-l!
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Pin on Pinterest
Pinterest
Share on LinkedIn
Linkedin
Share on Tumblr
Tumblr

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Citeste mai multe:
Fetita si cei 10 galbeni

In timpul razboiului, viata era tare grea si oamenii sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotarat sa-i ajute

Close