Poezie pentru oamenii mari

Copilul ce-a ramas in urma,
hoinar, in lumea lui de-atunci
de cite ori vrea sa te-ajunga
ii spui sa plece si-l alungi.
Tu stii ca azi ai alte vise
Si-acel copil, oricit ar vrea
n-ar intelege cit de triste
si goale, vise poti avea.

Te-ar intreba de ce stai singur
Cind in casa sunt mai multi,
de ce nu cinti ca altadata
atunci cind muzica asculti,
de ce cind pleci stii mereu unde
urmeaza pasii sa te duca
si nu mai iesi ca altadata
sa hoinaresti. Caci esti pe fuga.

Te-ar pune sa te joci cu mingea
ori sa faci oameni de zapada
iar tu, adult in toata firea
nu vrei ca lumea sa te vada
cum te prostesti ca altadata.
Asa ca-ti vezi de munca ta
Si obosit te culci si astazi
Iar miine va fi tot asa.

Copilul ce-a ramas in urma
Ti-ar arata, de-ai vrea sa stii
Tot ce-ai pierdut, in asta vreme
De cind adult incerci sa fii.
Si intr-o zi, dintr-o oglinda
Te va privi un pusti de-un cot:
n-ai vrut sa vezi ca sunt aici,
cu visele tale cu tot…

Poezie scrisa de Meda
Sursa: http://meda23.wordpress.com/2010/02/24/poezie-pentru-oamenii-mari/